In DSM sau ICD din 1994 – manuale de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, sinuciderea la copii nu este mentionata. Si adolescentii timpurilor noastre se razvrateau si intrau in diverse gasti, insa putini actionau autodistructiv. Iata ca astazi, realitatile sociale arata o crestere a sinuciderilor in randul copiilor. Daca noi, adultii, ne aducem aminte ce preocupari aveam la 12 ani, ne dam seama ca nu semanau cu preocuparile copiilor de 12 ani de acum.
Pe de alta parte, nu putem sa nu observam "boomul" hormonal al fetelor si baietilor de 9 ani. Mergand pe strada vedem fete cu varsta biologica de 12 ani care arata insa de 16 ani si mai bine. Asta demonstreaza ca preadolescenta se instaleaza cam pe la 9 ani si adolescenta inainte de 14-15 ani – departe de cum eram noi obisnuiti. Se stie ca adolescenta este o varsta foarte critica, avand multe zvacniri temperamentale, razvratiri de altfel normale. De aceea o fata de 10 ani nu mai poate fi considerate copilita, ci in plin proces de preadolescenta, in timp ce una de 12-13 ani deja intra in adolescenta.
Pe de alta parte, daca privim la microscop societatea romaneasca actuala, observam fenomenul denumit "anomie" descris de sociologul Durkeim. Ce e anomia? Etimologic, semnifica absenta normelor, regulilor sau legilor. Durkeim vorbea in "Diviziunea muncii sociale" si "Despre sinucidere" despre "nereglementarea vietii economice, o lipsa temporara a unei reglementari sociale capabile sa asigure cooperarea intre functiile specializate". Noi ca societate suntem in plina anomie: inca in tranzitie sociala, economica, morala. Durkheim spunea ca daca schimbarea economica este prea rapida, daca o societate este in momente de criza economica sau dimpotriva de crestere foarte brusca economica, ne aflam in plin fenomen anomic. Sinuciderea anomica apare tot atunci, cand societatea nu mai are resurse de a instaura ordinea, cand valorile sunt date peste cap. Si saracirea, si imbogatirea rapida duc la anomie si, posibil, la sinuciderea anomica.
Practic, orice schimbare aduce cu sine un dezechilibru. Astfel, parintii acestor copii, adultii de astazi resimt acest dezechilibru si il transmit inconstient copiilor lor. Noi, ca societate suntem inca in tranzitie, adica in dezechilibru economic, social, afectiv. Nestiind care mai sunt valorile, neavand o securitate economica, sociala, adultul si copilul de astazi simte nevoia, mai acut ca altadata, sa apartina, sa fie in "siguranta". Aceasta siguranta este gasita de unii dintre noi in "secte" de orice tip. O secta are rolul de a securiza afectiv, daca societatea nu o face, familia nu o mai face, o face secta. Din pacate orice secta degenereaza in fanatism.
Copilul emo e un copil cu "parinte emo" – dar poate la alt nivel (parinte dependent de o falsa spiritualitate, aparent nepreocupat de materialitate, sau parinte workalcoolic etc). Parintele depresiv transmite depresia copilului si copilul actioneaza.
Ce este de facut? La nivel de societate ar fi de dorit sa fie mai multa stabilitate. La nivel personal, fiecare adult ar fi de dorit sa isi scrie pe hartie adevaratele valori pentru sine si sa se mentina cat mai departe de valorile "false" care indoctrineaza din ce in ce mai mult: munca robotizata si consumerismul. Daca parintele isi aloca mai mult timp siesi si familiei, copilul nu va mai simti nevoia sa "evadeze" in diverse "grupuri".
